MISTERELE TIMPULUI SI SECRETELE PERCEPTIEI NOASTRE ASUPRA REALITATII
Pana la inceputul secolului al XX-lea, majoritatea oamenilor considerau timpul un element universal, ce se manifesta in acelasi fel oriunde si pentru oricine. Albert Einstein a fost cel care a schimbat radical perspectiva asupra timpului, explicand ca acesta este relativ, nu absolut, asa cum sustinea Isaac Newton. Experienta timpului este pur subiectiva, fiecare om percepandu-l in functie de viteza cu care calatoreste prin spatiu si de distanta fata de un camp gravitational (cu cat este mai departe un ceas de sursa de gravitatie, cu atat timpul trece mai repede, asadar timpul se scurge mai repede pe Everest decat pe malul marii).
Chiar daca lumea fizicii a acceptat inca de la inceputul secolului al XX-lea trecerea de la perspectiva newtoniana asupra timpului la cea a lui Einstein, motivele pentru care timpul este perceput diferit de fiecare dintre noi nu a fost studiat in detaliu decat in ultimii ani. Astazi, specialistii in neurostiinte si psihologie inteleg mai bine ca niciodata modul in care oamenii percep timpul si consecintele pe care acest lucru le are asupra realitatii umane.
OAMENII TRAIESC IN TRECUT
Daca erati de parere ca doar persoanele nostalgice traiesc in trecut, va inselati. De fapt, fiecare om traieste in trecut, acest lucru fiind demonstrat pentru prima data in cadrul unui studiu realizat in anul 2000 la Institutul Salk pentru Studii Biologice.
Conform acestei cercetari, oamenii traiesc cu cel putin 80 de milisecunde in trecut, o perioada putin mai lunga decat dureaza sa clipim. „Ceea ce credeti ca vedeti intr-un anume moment este, de fapt, influentat de viitor”, a explicat David Eagleman, autorul studiului. Acest lucru se intampla deoarece percepem lucrurile cu un usor decalaj, creierul jucand un rol similar celui pe care il are un producator TV ce transmite o emisiune live cu o scurta intarziere pentru a putea edita in cazul unei intamplari neasteptate. „Creierul face acelasi lucru”, a explicat Eagleman.
Cercetatorii au identificat acest fapt cu ajutorul iluziei „flash-lag”, ce a fost descoperita in 1958. Un exemplu al iluziei poate fi un cerc aflat in miscare, in centrul caruia apare un flash luminos. „Desi flash-ul are loc fix in centrul cercului, oamenii il percep putin in urma cercului. Aceasta iluzie poate fi studiata noaptea, observand avioanele care survoleaza cerul – uneori, semnalele luminoase ale aeronavelor par sa vina cu o oarecare intarziere dupa avion”, a explicat Eagleman.
Motivul pentru creierul reactioneaza cu intarziere este acela ca senzorii prin care corpul uman interactioneaza cu lumea exterioara nu functioneaza cu aceeasi viteza. Acest lucru a fost identificat pentru prima data de inginerii ce se ocupau de primele transmisiuni TV si aveau sarcina de a sincroniza fluxul de imagini cu cel de sunet. Experimentand, acestia au descoperit ca sincronizarea nu trebuie sa fie perfecta. Atata timp cat intre fluxul de sunet si cel de imagine nu este o diferenta mai mare de 80 de milisecunde, creierul telespectatorului le va sincroniza fara ca acesta sa realizeze. Acest lucru poate fi testat si de posesorii de automobile: daca portiera este inchisa in forta, sunetul si imaginea vor fi percepute ca fiind simultane daca actiunea este privita de la mai putin de 30 de metri distanta. Daca distanta este de 30 de metri sau mai mare, imaginea si sunetul vor parea nesincronizate, deoarece diferenta dintre viteza luminii si cea a sunetului va duce la perceperea celor doua elemente la o distanta mai mare de 80 de milisecunde intre ele.
Cercetatorii care au studiat discrepanta dintre momentul in care un eveniment are loc si momentul in care creierul il percepe in mod constient au ajuns la concluzia ca aceasta intarziere a reprezentat un avantaj evolutionar pentru om, facilitand supravietuirea si reproducerea acestuia. Mai exact, prin decalarea perceperii realitatii vizuale cu aproximativ 80 de milisecunde, creierul poate crea o imagine unitara a tuturor informatiilor receptionate de simturi, ceea ce imbunatateste capacitatea de identificare a potentialelor amenintari.
David Eagleman, unul dintre cercetatorii care au studiat diferitele moduri in care creierul uman percepe realitatea, a identificat si alte cazuri in care creierul sincronizeaza informatiile percepute de simturi. „Daca cineva va atinge pe nas si pe degetul mare de la picior in acelasi timp, creierul va percepe cele doua actiuni ca fiind simultane, desi semnalul de la nas ajunge la creier mult mai repede decat cel de la capatul piciorului”, explica specialistul in neurostiinte. Eagleman crede ca decalajul de timp cu care percepem realitatea este esential, deoarece permite creierului sa creeze o perceptie unitara a realitatii. Aceasta concluzie are si consecinte inedite: este posibil ca persoanele inalte sa traiasca ceva mai in trecut decat persoanele scunde, dat fiind ca timpul in care cel mai lent semnal ajunge la creier este mai mare din cauza membrelor mai lungi.
DE CE TRECE TIMPUL MAI REPEDE ATUNCI CAND IMBATRANIM?
Aveti vreodata senzatia ca timpul trece mai repede decat atunci cand erati copii? Daca da, aflati ca acesta este un nou aspect al modului subiectiv in care creierul percepe timpul. Daca in copilarie vacanta de vara parea sa dureze o eternitate, pe masura ce avansam in varsta anotimpurile si anii par sa se scurga cu o viteza tot mai mare. Cercetatorii au descoperit ca aceasta este o senzatie universala, existand diferente de perceptie a timpului in functie de varsta. Atunci cand oamenii de stiinta solicita unui adolescent si unei persoane in varsta de 70 de ani sa estimeze, fara a numara, in cat timp a trecut un minut, persoana mai tanara ofera raspunsuri mai apropiate de adevar, pe cand cea de varsta a treia anunta mai repede scurgerea celor 60 de secunde.
Motivul pentru care apare acest efect nu are legatura atat de mult cu varsta, cat cu felul in care creierul proceseaza informatiile. „Timpul este foarte elastic”, explica David Eagleman. „Acesta se «intinde» atunci cand resursele creierului sunt folosite intens, insa cand experientele pe care le traim nu ne ofera nicio surpriza si creierul nu este solicitat, timpul se comprima”, a adaugat specialistul. Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din Leeds, afirma ca, pentru un copil, 6 ore petrecute la joaca sunt echivalentul unei zile de 20 de ore pentru un adult. „Copiii traiesc totul pentru prima data, toate experientele lor sunt noi. Pentru ei, timpul trece mai greu ca urmare a faptului ca percep in mod constant informatii noi despre lume. Pe masura ce imbatranesc, oamenii traiesc din ce in ce mai putine experiente noi, devenind mai obisnuiti cu lumea inconjuratoare, care pare familiara. Astfel, percepem mai putine informatii despre lume, iar timpul nu se mai dilata”, explica Taylor.
Faptul ca informatiile noi au efect de „dilatare” a timpului atunci cand sunt percepute de creier poate fi demonstrat prin testele de laborator. Un exemplu simplu este afisarea in mod repetat unei imagini pe ecranul unui computer. Intr-un experiment efectuat de David Eagleman, voluntarii au urmarit un ecran pe care era afisata la un interval fix de timp o imagine cu un pantof, ce ramanea pe ecran o perioada identica de timp. Dupa ce imaginea cu pantoful era afisata repetat, voluntarii vedeau o imagine noua, cu o floare. Desi imaginea cu pantoful (cu care creierul era deja obisnuit) si cea cu floarea (continand o informatie noua) ramaneau la fel de mult timp pe ecran, voluntarii aveau senzatia ca imaginea continand floarea era afisata pentru o perioada mai lunga.
Din acest motiv, profesorul Taylor recomanda oamenilor sa faca un efort sa caute cat mai mult experiente noi cu putinta. „Daca traiesti o viata dominata de rutina, atunci timpul va continua sa se accelereze, insa daca depui un efort pentru a calatori in medii noi, pentru a te expune la situatii si provocari noi, chiar daca e vorba de ceva simplu ca alegerea unei rute noi in drumul spre serviciu, acest element de noutate va incetini timpul”, explica Taylor. „Multi oameni incearca sa isi prelungeasca viata mentinandu-se in forma si urmand o dieta sanatoasa, ceea ce este foarte bine, insa trebuie sa constientizam ca putem sa ne prelungim viata prin modificarea modului in care percepem timpul, cautand mai multe experiente noi si petrecand mai mult timp traind in prezent”, a concluzionat Taylor.
PERCEPTIA ASUPRA TIMPULUI IN SITUATIILE CRITICE
O alta experienta pe care au trait-o numeroase persoane este sentimentul de incetinire a curgerii timpului in situatiile critice. Fie ca este vorba de un moment in care respectivii oameni au vazut moartea cu ochii sau doar de o intamplare infricosatoare, toti au relatat aceeasi senzatie: timpul „se desfasura” cu incetinitorul.
David Eagleman a colectionat numeroase marturii de la oameni din intreaga lume care au trait aceasta senzatie. Un muzeograf care a daramat din greseala un vas Ming extraordinar de valoros a declarat ca „a durat o eternitate” din momentul in care a atins vasul pana cand acesta a lovit podeaua. O alta marturie a venit de la un motociclist implicat intr-un accident rutier, care a fost aruncat pe carosabil in urma impactului cu un automobil si s-a lovit in mod repetat cu casca de asfalt. In acel moment, motociclistul avea senzatia ca timpul se scurgea atat de incet, incat a compus in mintea sa o melodie pe ritmul creat de impactul repetat cu carosabilul.
Pentru a reproduce aceasta senzatie, cercetatorul a apelat la Suspended Catch Air Device, un dispozitiv inedit dintr-un parc de distractii din Dallas. Doritorii de senzatii tari sunt ridicati la o inaltime de 45 de metri deasupra solului, apoi lasati sa cada in gol 30 de metri, caderea fiind atenuata de o plasa.
Din momentul in care participantilor li se da drumul in gol si pana cand ei ating plasa trec 2,6 secunde, insa majoritatea estimeaza apoi timpul de cadere la 4 secunde.
Pentru a verifica daca aceasta „incetinire” a curgerii timpului permite oamenilor sa perceapa detalii pe care nu le-ar observa in mod normal, Eagleman a dotat voluntarii care au acceptat sa treaca prin aceasta experienta palpitanta cu un ceas digital special. Ceasul era programat sa afiseze un numar si apoi sa inchida display-ul dupa foarte putin timp. In mod normal, oamenii nu au suficient timp pentru a percepe numarul afisat astfel, insa acest lucru ar putea fi posibil daca timpul ar incetini cu adevarat.
Experimentul a aratat ca, in ciuda faptului ca oamenii au avut senzatia ca timpul trece mai greu, capacitatea lor de a percepe numerele afisate nu s-a imbunatatit. „Asadar, atunci cand cazi, nu vezi in slow-motion”, a explicat Eagleman. „Ceea ce se intampla de fapt tine de memorie, nu de accelerarea perceptiei. In mod normal, amintirile noastre sunt ca o sita. Ganditi-va la momentele in care mergeti pe o strada aglomerata si vedeti multe chipuri, afise stradale si alti stimuli. Desi percepeti toate aceste detalii, ele nu devin parte a amintirii. Atunci cand una din masinile de pe strada vireaza brusc spre dumneavoastra, atunci incepeti sa memorati fiecare detaliu perceput”, sustine cercetatorul. Astfel, in momentele de soc, oamenii acumuleaza o cantitate extraordinara de amintiri intr-un timp foarte scurt. „Efectul de dilatare a timpului ar putea fi pur si simplu metoda prin care creierul gestioneaza toate aceste informatii in plus”, conclude cercetatorul.
RELATIA DINTRE PERCEPTIA TIMPULUI SI SENZATIA DE SATISFACTIE
Este binecunoscut faptul ca atunci cand ne simtim bine avem senzatia ca timpul trece foarte repede. Cateva studii recente au aratat ceva surprinzator: atunci cand oamenilor li se spune ca timpul a trecut mai repede decat s-a intamplat in realitate, ei tind sa creada ca s-au simtit foarte bine.
Acest lucru a fost demonstrat de cateva experimente efectuate de Aaron Sackett, psiholog cercetator la Universitatea St. Thomas din Minneapolis, SUA. In cadrul primului experiment, Sackett si colegii sai au cerut voluntarilor sa renunte temporar la ceasuri si la telefoane mobile pentru a se concentra asupra rezolvarii unei sarcini simple: lecturarea unui text si sublinierea cuvintelor in care existau litere dublate (vaccin, spre exemplu).
Toti participantii au desfasurat aceasta activitate vreme de 10 minute, insa ei nu stiau acest lucru. Jumatate dintre participanti stiau de la Sackett ca sarcina urma sa dureze 5 minute, iar ceilalti stiau de 20 de minute. Atunci cand participantii au fost anuntati ca perioada dedicata experimentului se incheiase, participantii au fost surprinsi. „Cei care credeau ca lucrau la aceasta sarcina de 5 minute s-au gandit «Dumnezeule, am avut senzatia ca a durat de doua ori mai mult», iar cei care au crezut ca sarcina a durat 20 de minute s-au gandit «Oau, ce repede au trecut cele 20 de minute, am simtit ca timpul zboara”, a explicat Sackett.
Atunci cand coordonatorii experimentului au rugat participantii sa detalieze cat de mult le-a placut sa efectueze exercitiul, cei care au crezut ca durase 20 de minute l-au evaluat ca fiind mult mai placut si mai distractiv in comparatie cu participantii care au crezut ca timpul s-a scurs cu lentoare, in ciuda faptului ca toti voluntarii au facut exact acelasi lucru pentru aceeasi durata de timp.
Pentru a verifica daca efectul este real, cercetatorii au conceput un nou experiment in cadrul caruia sa identifice daca activitatile deja placute pot fi facute chiar si mai placute. Oamenii de stiinta le-au cerut voluntarilor sa indice melodia lor preferata, iar apoi le-au redat-o cu ajutorul unui player muzical special. Acesta era dotat cu un cronometru ce numara secundele melodiei, cronometru ce avea un secret: in cazul a jumatate dintre participantii la studiu, acesta numara secundele ceva mai repede decat in mod normal, iar in cazul celorlalti, secundele treceau un pic mai lent decat in realitate. Rezultatele au fost similare: voluntarii care au avut senzatia ca timpul „zboara” au relatat ca au avut o experienta mai satisfacatoare. Intr-un alt test, Sackett si echipa sa au descoperit ca experientele neplacute sunt mai usor de tolerat atunci cand sunt insotite de senzatia de „timp care trece repede”.
Cel mai important lucru pe care profesorul Sackett l-a explicat a fost acela ca „manipularea modului in care oamenii percepeau timpul a fost extrem de facila”. Concluzia cercetatorului este confirmata in ultimii ani de tot mai multe studii, insa cel care a explicat acest lucru cel mai bine a fost insusi geniul ce a spulberat iluzia universalitatii timpului, Albert Einstein. Legenda spune ca acesta a fost rugat de catre elevi pe cand vizita o scoala sa explice pe intelesul lor ce este relativitatea. Raspunsul laureatului Nobel a intrat in istorie: „Puneti o mana pe o plita incinsa pentru un minut si vi se va parea ca a trecut o ora. Stati langa o fata draguta timp de o ora si veti avea impresia ca a trecut un singur minut. Aceasta este relativitatea”.
Citeste tot articolul: “MISTERELE TIMPULUI” pe Descopera.ro
INFO: articol preluat integral
SURSA: www.descopera.ro
FOTO: www.pexels.com
