Ideea folosirii pardoselii drept corp de incalzire nu este deloc noua. Sisteme de acest fel, intr-o varianta primitiva, existau inca din antichitate, in China si Egipt. in aceste sisteme, gazele calde produse intr-un focar erau trecute printr-un canal special executat sub pardoseala incaperii. Un sistem mai evoluat apare, in aceeasi perioada, in Roma antica, denumit hipocaust. La acesta, gazele calde erau dirijate prin canale la mai multe incaperi. Hipocaustul a fost unul din primele sisteme de incalzire centrala prin pardoseala.
In configuratia actuala, instalatiile de incalzire prin pardoseala apar la inceputul secolului al XX-lea. Profesorul englez Baker este primul care obtine un brevet cu titlul „Sistem de incalzire a localurilor cu apa calda transportata prin tevi sub pardoseala”. Drepturile asupra acestui brevet sunt cumparate in 1909 de firma Crittal Co., care realizeaza pe baza lui incalzirea palatului Royal River. Dezvoltarea efectiva a sistemului are loc imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, odata cu campania de reconstructie din Europa. Tehnica din acea perioada consta in inglobarea de tevi din otel de ½” sau ¾” fara straturi de izolatie termica sub ele. Cu o astfel de tehnologie s-au executat in Europa, numai in perioada 1945-1950, instalatiile de incalzire din peste 100 000 de locuinte. Aceasta perioada de pionierat a pus in evidenta nu numai avantajele sistemului, dar si o seama de neajunsuri determinate de lipsa unei cercetari aprofundate a efectelor asupra omului.
In prezent (mileniul III e.n.) incalzirea prin pardoseala se realizeaza in doua moduri:
• incalzire cu apa, cu ajutorul unor tevi montate sub pardoseala, care preiau apa calda a sistemului de incalzire centrala;
• incalzire electrica, cu ajutorul unor cabluri incalzitoare montate in pardoseala.
AVANTAJELE INCALZIRII PRIN PARDOSEALA, CU APA FIERBINTE, COMPARATIV CU CEA PRIN RADIATOARE
Incalzirea prin pardoseala cu apa fierbinte este mai avantajoasa decat cea cu radiatoare montate pe pereti, unde caldura degajata de radiatoare se produce la un nivel ridicat fata de sol, se ridica spre tavan de unde apoi coboara si revine sub forma de aer rece la nivelul picioarelor. in cazul incalzirii prin pardoseala, caldura este degajata uniform la nivelul solului, asigurand cresterea confortului termic. Instalarea tevilor ridica nivelul podelei cu 8 – 10 cm, iar variatiile de temperatura cu ocazia pornirilor si opririlor duc la dilatari repetate ale placutelor de parchet obisnuite, aparand rosturi intre ele, astfel ca este nevoie de parchete speciale, eventual cu folie de aluminiu.
AVANTAJELE INCALZIRII ELECTRICE PRIN PARDOSEALA COMPARATIV CU CEA PE BAZA DE APA
In timp ce tubulatura pentru incalzirea prin pardoseala pe baza de apa este montata sub un strat de circa 100 – 120 mm de ciment, cablurile electrice pentru incalzirea electrica prin pardoseala sunt montate la 3 – 5 cm sub suprafata pardoselii. in felul acesta, instalarea se face mai rapid si mai usor si costurile de instalare sunt mai mici. Datorita reactiei rapide si incalzirii aproape instantanee, obtinuta prin utilizarea cablurilor electrice, controlul incalzirii se face mult mai usor iar senzatia de confort este atinsa mult mai rapid, conducand automat la diminuarea consumului de energie pentru incalzirea incaperilor. De asemenea, mai ales in cazul incaperilor situate la mansarda sau la un etaj superior, grosimea podelei poate fi mai mica, ceea ce reduce necesarul de material de constructie.
Incalzirea electrica in pardoseala are avantaje certe fata de cea cu apa in pardoseala si la:
• durata de viata de 50 ani, o perioada de-a lungul careia ar trebui reinnoite centralele termice de cel putin 5 ori, lucru ce ar aduce costuri suplimentare masive;
• siguranta in exploatare este mult ridicata, instalatia pe apa ducand la pericol de inundatii si posibile incendii sau explozii datorita flacarii deschise si a gazului;
• costul de mentenanta (intretinere in timp) este nul in timp ce la instalatia cu centrala exista verificari periodice si costuri de intretinere/schimbare piese/echipamente datorita depunerilor si/sau imbatranirii acestora;
• service-ul este mult mai usor si fara pericole, se realizeaza local (arie de 10-15 cm) la instalatia electrica in pardoseala, cu riscuri de distrugere nule si fara sa fie intrerupta toata instalatia de incalzire, in timp ce la cea cu apa service-ul este mult mai greoi.
• garantia sistemului electric este de 15-20 de ani in timp ce la sistemele cu apa, acestea merg pana la 2-3 ani.
ASPECTE ECONOMICE
Conform normativelor de calcul SR-1907 a necesarului termic, incalzirea in pardoseala are nevoie de un necesar termic pentru o incapere cu 25-30% mai mic decat pentru solutia clasica cu radiatoare. Astfel pentru o incapere in care ar fi fost nevoie de de un radiator de 1000 W daca se monteaza incalzire in pardoseala sa fie nevoie doar de 700-800 W. Aceasta exceptie de calcul face ca sistemul de incalzire electrica in pardoseala in prezent in Romania, sa fie mai ieftin ca consum decat solutia de incalzire cu centrala termica pe gaz si radiatoare. Acest fapt este intarit si de cresterea in ultimii 15 ani cu aproape de 3 ori a pretului unitatii de gaz (mc gaz) fata de unitatea electrica (kWh). (in 1995: mc gaz = 40 lei fata de 1 kwh=46 lei, in 2009: mc gaz=11300 lei fata de 1kwh = 3150 lei).
Anii 2009 – 2011
La nivelul anilor 2009-2011, conform reglementarilor din Ordinul nr. 66/2008, pentru curentul electric tariful pentru consumatorii casnici cu abonament monom (obisnuit) era de 0,4167 lei/kWh,[necesita citare] iar randamentul de folosire a energiei electrice este de practic 100 %. Pretul gigacaloriei livrate populatiei in anul 2011 in Bucuresti era de 124 lei/Gcal, adica 0,1066 lei/kWh, iar randamentul de folosire este de practic 100 %. Pretul gazului natural pentru consumatorii casnici cu consum normal pentru incalzire era de 0,09324 lei/kWh, iar randamentul de folosire a energiei este cel al centralei termice, adica cca 90 %. Ca urmare, din punct de vedere energetic incalzirea electrica era cam de patru ori mai costisitoare decat cea cu apa, indiferent ca apa ar fi fost furnizata prin termoficare sau preparata in centrale individuale.
Anii 2013 – 2014
La nivelul anilor 2013-2014, tariful pentru curentul electric pentru consumatorii casnici cu abonament monom (obisnuit) se mentinea la 0,4167 lei/kWh.[necesita citare] Pretul gigacaloriei livrate populatiei in anul 2013 in Bucuresti era de 170 lei/Gcal, adica de 0,1462 lei/kWh, insa pretul real era de 340 lei/Gcal, adica 0,2923 lei/kWh, diferenta fiind suportata prin subventie. Pretul gazului natural pentru consumatorii casnici cu consum normal pentru incalzire era de 0,1141 lei/kWh. Din punct de vedere energetic incalzirea electrica era de aproape trei ori mai costisitoare decat cea prin termoficare cu apa (o data si jumatate mai costisitoare si fara subventie) si de peste trei ori mai costisitoare decat cea pe baza de gaz ars in centrale individuale.
INFO: articol preluat integral
SURSA: www.wikipedia.org
FOTO: www.pexels.com
